Viziunea culorilor modelează modul în care interacționăm cu obiectele din jurul nostru. Principalele tipuri de viziune a culorilor sunt monocromația, dicromația și tricromația anormală.
Viziunea culorilor se bazează pe fotorecepție și pe diverse conuri din ochiul uman. Conurile și tijele interacționează cu lumina pentru a crea percepția culorii. Viziunea culorilor este un element crucial în artă, design și marketing.
Ce este Color Vision?
Viziunea color este capacitatea de a percepe diferențele în lungimile de undă ale luminii vizibile. Există diferite celule conice în retina ochiului. Fiecare celulă conică răspunde la o anumită parte a spectrului luminii vizibile.
Combinația de lungimi de undă luminoase diferite ajută creierul să perceapă culoarea. Persoanele cu vedere normală a culorilor pot diferenția între variațiile subtile de culoare. Există mai puțină uniformitate și capacitatea de a distinge între culori dacă suferiți de daltonism.
Percepția corectă a culorilor ajută la discernământul efectelor vizuale ale unui obiect sau design. De asemenea, este esențial în domenii precum arta și recunoașterea mărcii.
Tipuri de viziune a culorilor
Cele trei tipuri de viziune a culorilor sunt monocromația, dicromația și tricromația anormală. Ele se referă la numărul și tipurile de fotoreceptori (conuri) responsabili de percepția culorilor.
Monocromatica
Persoanele cu un singur tip de fotoreceptor în ochi au monocromație. Absența unuia dintre cei trei fotoreceptori cauzează acest tip rar de deficiență a vederii culorilor.
O persoană cu monocromie vede obiectele din jur în nuanțe de negru, alb și gri. Deteriorarea celulelor sensibile la lumină din retină și mutația genetică sunt factori principali.
Dicromatie
Dicromația este locul în care se pot distinge două culori primare, verde sau roșu. Este un tip de daltonism care poate fi parțial sau complet, în funcție de genetica unei persoane. Persoanele cu dicromație parțială încă mai diferențiază între diferite nuanțe de culoare. Cei cu dicromație completă nu au percepția vreunei nuanțe de culoare.
Tricromatie anormală
Un individ cu tricromație anormală are toți cei trei fotoreceptori, dar unul este anormal. Deficiența vederii culorilor afectează aproximativ 8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei. Tricromația anormală este cea mai frecventă deficiență. Implica percepția roșu, albastru și verde.
Lipsa sensibilității acestor culori primare provoacă o tricromație anormală. În timp ce percepția este puțin dezactivată, persoanele cu această afecțiune încă disting între diferite nuanțe.
Rolul fotoreceptorilor în viziunea culorilor
Fotoreceptorii joacă un rol crucial în distingerea diferitelor nuanțe ale unei singure culori.
Distingerea între nuanțe, nuanțe și tonuri de culoare: Cele trei tipuri de fotoreceptori sunt celule ganglionare, conuri și bastonașe. Fiecare reacționează la lungimi de undă specifice luminii, făcând creierul să distingă între diferitele nuanțe de culoare. Tijele, de exemplu, răspund la lumină și întuneric. Acestea permit ochiului să distingă între diferitele niveluri de luminozitate. Activarea neuronilor specializați în creier: Conurile generează semnale electrice și le transmit în creier. Aceste semnale electrice procesează toate informațiile despre o culoare. Procese de constanță a culorii: implică perceperea culorii unui obiect, indiferent de schimbările de lumină care îl iluminează. Constanța culorii interacționează cu diferite zone ale sistemului de culoare pentru a compara informații despre o culoare. Detectarea luminii și transducerea acesteia în semnale electrice: Celulele fotoreceptoare detectează lumina și o transformă în semnale nervoase. Tijele și conurile din retină absorb lumina, făcând creierul să interpreteze culorile pe care le vede.
Procesul de percepție a culorii
Percepția culorilor este capacitatea creierului de a procesa și interpreta lungimile de undă luminii. Ea presupune mai multe etape.
Detectarea culorii
Detectarea culorii are loc atunci când lumina călătorește spre retină din spatele ochiului. Celulele fotoreceptoare (conuri) detectează lungimile de undă ale luminii. Conurile S detectează culorile albastre, conurile M detectează verdele, iar conurile L detectează nuanțe roșii. De asemenea, ele răspund la culorile lor secundare respective.
Discriminare
Conurile active trimit semnale electrice către creier pentru procesare. Pentru ca creierul să discrimineze între culori, folosește experiențele trecute și capacitatea de viziune a culorilor a unei persoane. Persoanele cu deficiențe de culoare consideră că este dificil să facă distincția între anumite culori. Dar tricromații pot detecta o gamă largă de culori și pot diferenția între ele.
Aspect
Aspectul culorii se referă la modul în care percepem culoarea unui obiect. Aspectul culorii depinde de unghiul de vizualizare, sursa de lumină și fundal. În unele condiții de vizualizare, apare metamerismul și culorile diferite apar la fel.
Dacă vă place pagina noastră, vă rugăm să distribuiți prietenilor tăi & Facebook
