Arhitectura vernaculară include structuri dezvoltate de grupuri locale și indigene folosind produse și tehnici de construcție native. Arhitectura vernaculară este dificil de definit deoarece este variabilă în întreaga lume.
Experții susțin că arhitectura vernaculară reprezintă 95% din structurile de pe glob. Aceste clădiri sunt un proces de încercare și eroare, având ca rezultat tehnici îmbunătățite de-a lungul multor ani.
Arhitectura vernaculară este eficientă și bine adaptată mediului, făcându-le unele dintre cele mai durabile structuri în timp.
Ce este arhitectura vernaculară?
Vernacular înseamnă indigen sau local, dar aceasta nu a fost întotdeauna o idee arhitecturală acceptată. Localnicii au practicat acest tip de arhitectură încă din cele mai vechi timpuri, dar oamenii de știință nu au folosit expresia „arhitectură vernaculară”. Expresia a fost folosită pentru prima dată de Sir George Gilbert Scott în 1857 ca un termen batjocoritor pentru a descrie clădiri în alte stiluri decât cea gotică.
Arhitectul Bernard Rudofsky a folosit ulterior termenul în 1964 într-o expoziție la MoMA și într-o carte pe care a intitulat-o Arhitectură fără arhitecți. Aceste lucrări au prezentat clădiri din întreaga lume și au popularizat ideea și termenul de „arhitectură vernaculară”. Alte cuvinte pentru această idee includ „arhitectură populară” și „arhitectură tradițională”.
Arhitectura indigenă este acum subiectul unui domeniu distinct de studiu. Arhitecții și istoricii apreciază modul în care arhitectura vernaculară reflectă valorile, cultura și realizările anumitor grupuri.
Arhitectura vernaculară îi inspiră și pe arhitecții moderni să creeze structuri mai durabile pe care le pot baza în tradiția locală.
Caracteristicile arhitecturii vernaculare
Experții definesc arhitectura vernaculară pe baza caracteristicilor organice unui anumit mediu.
Artizanii și constructorii locali creează arhitectură vernaculară, mai degrabă decât arhitecții profesioniști. Acești meșteri folosesc resursele locale. Aceste resurse sunt adaptabile în mod natural la mediu. Clădirile vernaculare nu au un stil arhitectural pur, ci sunt un amestec de stiluri. Constructorii creează structuri vernaculare ca răspuns la o nevoie și un scop specific. Arhitectura vernaculară poate avea o anumită semnificație culturală și servește ca simbol al identității și istoriei. Arhitectura vernaculară va avea un impact mai mic asupra mediului înconjurător, deoarece constructorii folosesc materiale locale pe care nu au nevoie să le aprovizioneze de la mare distanță.
Impactul modern al arhitecturii vernaculare
Studiul stilului vernacular a avut o influență semnificativă asupra arhitecților moderni.
Interesul pentru tehnicile locale de construcție a venit de la arhitecți și designeri ai mișcării Arts and Crafts, care a inspirat alte grupuri precum școala Prairie. Acești arhitecți, inclusiv Frank Lloyd Wright, au dorit să creeze o arhitectură mai potrivită pentru peisajul Statelor Unite, mai degrabă decât stilurile tipice europene.
Inspirați de arhitectura vernaculară, arhitecții moderni au căutat materiale mai adecvate mediului natural. Această tehnică a oferit avantajul suplimentar de a face structura mai durabilă.
Arhitectura vernaculară a influențat și arhitecții moderni în ceea ce privește designul. Au vrut să creeze clădiri care să reflecte localitățile. Aceste idei au dat naștere practicilor regionalismului și contextualismului, care sunt mai des întâlnite astăzi.
Factorii care influențează arhitectura vernaculară
Multe influențe diverse influențează modul în care oamenii își construiesc locuințele și clădirile orașului.
Clima – Clima este unul dintre cei mai importanți factori care influențează dezvoltarea arhitecturii într-o anumită regiune. De exemplu, dacă vremea este caldă, clădirile vor avea deschideri pentru a permite trecerea vântului și pentru a menține interiorul răcoros. Clădirile din medii reci limitează deschiderile spre exterior pentru a împiedica scăparea aerului cald. Disponibilitatea materialelor – Anumite regiuni geografice conțin materiale diferite pe care meșterii locali le folosesc pentru construcție. Zonele cu provizii abundente de lut vor construi colibe și case în stil chirpici. La fel, în regiunile cu provizii ample de cherestea, travertin și marmură. Tehnologie – Nivelul de dezvoltare tehnologică dintr-o regiune influențează tipul și dimensiunea arhitecturii. După invenția betonului, romanii au construit structurile vaste care persistă și astăzi. Religie – Practicile și tipul de religie din zone influențează tipul și locația clădirilor. În India, meșterii construiau temple lângă apă, deoarece oamenii trebuiau să se spele înainte de a intra. Cultura – Cultura fiecărei țări se dezvoltă în moduri unice, care influențează tipul de clădiri pe care le creează. În Japonia, ușile glisante cu zăbrele erau esențiale în designul casei din cauza climatului. Totuși, ele au devenit centrale în ceremonia ceaiului japoneză, care include deschiderea delicată a acestor uși subțiri ca hârtie. Accesul la lumea exterioară – Volumul de acces pe care un grup îl are la lumea exterioară afectează tehnicile lor de construcție specifice. Când geografia protejează grupurile de lumea exterioară, ele folosesc practicile arhitecturale locale. Dar tehnicile lor se schimbă atunci când grupurile pot face schimb de idei și produse cu alții. Teren – Tipul de teren de mediu influențează proiectele clădirilor. Terenul montan va produce un alt tip de arhitectură indigenă decât terenul deșert. Mobilitate – Grupuri de oameni care se mișcă creează structuri cu care se pot deplasa împreună cu ei, cum ar fi tipis-urile oamenilor nativi din America de Nord sau iurtele kazahilor din Asia Centrală. Grupurile care practică agricultura construiesc structuri permanente.
Arhitectură vernaculară după tipul de regiune
Arhitectura vernaculară va arăta diferit în funcție de regiune și de utilizarea clădirii.
Regiunile rurale – Clădirile vernaculare din mediile rurale reflectă moduri de viață mai tradiționale și rustice. Acestea includ hambare, magazii, cabane și ferme. Acestea sunt structuri rustice din cauza incapacității de a obține alte materiale decât cele pe care le găsesc într-un context local mic. Regiunile urbane – Regiunile urbane prezintă unele dintre cele mai sofisticate modele vernaculare. În aceste regiuni, există mai mult schimb de idei și materiale. Acestea includ clădiri utile într-un context social mai larg, cum ar fi școli, biserici, apartamente și clădiri ale orașului. Regiunile de coastă – Meșterii construiesc arhitectură vernaculară de coastă pentru a rezista la vremea aspră a coastei, cum ar fi furtunile și inundațiile. Arhitectura vernaculară de coastă include faruri, sate de pescari și docuri. Regiuni deșertice – Constructorii creează arhitectură deșertică pentru a rezista căldurii, prafului și vântului din regiunile deșertice. Structurile deșertului includ case din chirpici, iurte, case de corturi și case cu grinzi de pământ. Regiunile montane – La fel ca stilurile rurale, meșterii creează arhitectură montană vernaculară în medii îndepărtate, unde s-ar putea să nu găsească materiale abundente. Mai mult, trebuie să construiască aceste structuri pentru a rezista unui climat aspru. Exemple de arhitectură montană vernaculară includ cabane, hambare și cabane.
Exemple semnificative de arhitectură vernaculară
Unele structuri arhitecturale vernaculare au o longevitate uimitoare și durează ca amintiri ale unui grup de oameni și ale poveștilor lor.
Marele Zid Chinezesc
Istoricii arhitecturii consideră Marele Zid Chinezesc un exemplu de arhitectură vernaculară. Artizanii locali au construit zidul pentru o nevoie specifică folosind materiale locale. Structura reflectă tehnicile locale de construcție dezvoltate în China și reprezintă un simbol cultural important.
Locuințele ancestrale ale populației
Oamenii Pueblo au construit orașe și sate în sud-vestul Statelor Unite. Ei au făcut aceste structuri din noroi de chirpici, gresie și alte materiale locale. Clădirile populației includ complexe de apartamente construite în pereții stâncilor, case grozave, case de gropi săpate în pământ și jacal.
Havelis
Un haveli este un conac, un conac sau o casă de oraș în India. Aceste case au fost populare sub Imperiul Mughal. Meșterii folosesc materiale locale precum gresie, marmură, lemn, ipsos și granit pentru a le construi. De asemenea, folosesc tehnici tradiționale de decorare, inclusiv fresce cu imagini tradiționale hinduse, animale locale și imagini din colonizarea britanică. Constructorii au proiectat aceste structuri pentru a permite aerisirea tuturor părților casei, adaptându-se la climatul cald.
Dacă vă place pagina noastră, vă rugăm să distribuiți prietenilor tăi & Facebook
